Bákai a prezis ceva, asa s-a si intimplat. 

Si intr-adevar, nu a trecut a saptamina si 

d-na Bákai a murit, iar peste o saptamina 

dupa ce l-au ingropat pe femeie, vad co-

sasii ca satele din imprejur sint in flacari. 

Cosasii, deci, repede, au batut taruse jos 

in pamint si au pus palariile pe ele. Secera-

torii au facut la fel, precum d-na Bákai le-a 

invatat. Au colectat ultimele snoape sece-

rate in ziua aceea, au taiat secera in ele si 

au pus palariile pe ele. Femeile si copii au 

fugit in case si au adus afara si ascuns intre 

iarba, tot ce vase si oale aveau. Tatarii se 

asterneau nu departe de Szárhegy, pe Li-

vada Neagra. Insa odata au gindit una si 

au pornit la drum spre Gheorgheni. Si fu-

geau secui de la Szárhegy, din fata lor, fie-

care unde putea, si nici nu sau oprit pina 

nu au ajuns la Gheorgheni, unde oamenii 

s-au adunat in fata bisericii. Barbatii aveau 

«« inapoi

                        - 3 -

arme in miini, iar femeile si copii s-au inge-

nunchiat si se rugau la Dumnezeu. Si, iata 

vad ca galopa o femeie spre biserica, pe 

un cal negru. Se uitau cine ar putea fi. Si 

obsearva dintr-una, ca d-na Bákai, femea 

fermecata, se galopa spre ei in calul ei 

negru, si-i spune de la distanta: 

  Nu va fie frica, o sa cistigati! 

Apoi s-a intors, si a disparut, precum 

pamintul l-a inghitit. 

  Veneau tatarii, cu strigate mari, dar in 

timp ce au ajuns la hotarele Gheorgheni-

ului, uimind se opresc. Vad palariile pe 

livezi si pa paminturile de griu. Au crezut 

ca fiecare e cite un om, si nu au putut de- 

cide, ca, sa mearge mai departe sau sa 

se retraga. Precum secui au observat pe 

tatarii nehotariti, au sarit intre ei, si cadea 

tatarul precum iarba in calea coasei. Fu-

geau tatarii, pe unde puteau, dar nici nu 

                                          rasfoieste »»

                          - 4 -