De aceea sint in doliu, si o sa si port pi-

na la sfirsitul vietii mele. 

  Dar unde-i tatal nostru? - intrebau fetele. 

  Acolo departe, foarte departe, la orient 

unde soarele rasare, Marea Neagra e im-

periul lui acum. 

  Nici odata nu are voie sa vina inapoi, si 

nici eu nu ma pot duce acolo! 

  Dar noi?! - intrebau iar fetele. 

  Daca va-ti intelege, si na-ti mai lupta, 

ati putea ajunge la el. V-as putea trans-

forma in riuri, si cu puterea compusa ati 

putea trece prin munti si paduri, prin 

codruri salbatice. Daca m-ati asculta, ati 

putea merge prin regiuni line, si daca 

ici-colo ceva v-ar sta in cale cite o stinca 

sau padure, ati putea trece prin ele cu 

usurinta. Vreti sa va transform in riuri?!

Vrem! Vrem! - spuneau fetele cu voce in-

sufletita.

«« inapoi

                        - 3 -

  Atunci asteptati un pic pina aduc var-

ga de aur. 

  Insa, pina zina Tarkő, a mers in camera 

cealalta dupa varga de aur, lui Olt i-a ve-

nit ceva in cap. 

  Cu numele cui o sa calatorim? 

  A cui? Cu a mea, bineinteles! Eu sint 

cel mai in virsta! - raspundea Mures. 

  E adevarat, insa eu sint mai repez! 

As fi in fata, peste tot, si tu ai veni linis-

tit, cu mare nobilime, dupa mine. Eu nu 

calatoresc cu numele tau! 

  Nici eu cu al tau! 

  O sa ma duc pe scurtatura. Nu ma in-

tereseaza, daca mii de stinci o sa stea 

in fata mea, o sa trec peste ei printr-o 

clipitura de ochi, si o sa imbratisey pe 

tata mai repede ca tine.

  Dute, fa ce vrei, eu o sa ma duc pe 

drumul mai lung si mai usor, precum 

                                        rasfoieste  »»

                          - 4 -