Viteazul Csala

   Csala asta, despre cine a fost numita si 

stinca de linga pestera Almási, a fost un 

mare viteaz in timpul cind tatarii distru-

geau regiuniile. Insa, tatarii au fost prea 

multi pentru putinii secui din regiune, si 

nu sau putut apara, asa ca, ca in vremuri 

grele, sau ascuns in pestera Almási. Insa 

tatarii au mers dupa ei si s-au hotarit sa 

stea in fata pesterii, si sa astepte pina ii 

infometa pe secui. Au si dus tot ce puteau 

cu ei secui, si traiau cum puteau, dar 

intr-o si nu a mai ramas nimic in afara de 

un pumn de faina. Si, nici tatarii nu prea 

aveau mincare, ca au mincat tot ce au hoi-

narit prin regiune. Cumva o femeie a 

aflat situatia tatarilor, si i-a venit o idee.

A luat pumnul acela de faina si a meste-

                        - 1 -

cat-o cu cenusa de la foc, a framintat-o 

ca un aluat normal, si a copt o piine asa 

de mare cit o roata de roaba. A prajit-o 

foarte bine si rosu, apoi a infipt cea mai 

lunga sabie in piine, si a intins-o la gura 

pesterii sa vada tatarii ca au destul de 

mincare. Si femeia avea dreptate. Pre-

cum tatarii au vazut piinea cea mare, 

s-au gindit, mai bine pleaca ca pe astia 

n-o sa-i infoamete nici odata. S-au si 

pornit, si pina cind se putea vedea de la 

gura pesterii, peste o ora nu se vedea 

nici un tatar prin regiune. Se si bucureau 

oamenii, ca puteau sa mearga acasa la 

casele lor, care defapt erau arse, si n-o 

sa mai fie deranjati de tatari. Insa cind 

vroiau sa plece a stat in fata lor viteazul 

Csala, si i-a spus: 

  Opriti-va! Asteptati inca, nu va lasati 

                                        rasfoieste »»

                          - 2 -